Oportunitatea singuratății

Acest articol este o adăugare la ultima parte din ”A trăi liber III” (link aici).

       În urma sugestiei unui om drag mie (care întâmplător este și un terapeut de excepție), am decis să dezvolt ultima parte a eseului III din seria despre libertate. Anume, voi vorbi despre implicațiile singurătății ca o oportunitate de auto-descoperire și de contact cu sine și cum putem ajunge acolo.

        Pentru cine este interesat, vă invit să reluați articolul precedent (link sub titlu) pentru întreaga argumentație privind implicațiile fricii de singurătate, aici nu le voi relua. Menționez doar metafora ”saltul în necunoscut” care, cu nuanțe artistice, cred că surprinde frumos situația de a fi prezent în condiția de sigurătate – o nebuloasă incertă, înspăimântătoare și aproape copleșitoare, dar totodată de o frumusețe greu de pus în cuvinte și bogată în posibilități. Irvin Yalom, foarte frumos, ne vorbește, argumentând asupra incertitudinii pe care moartea o aduce cu sine, că și dinainte de a ne naște era tot o nebuloasă, o incertitudine, dar noi tindem să ne preocupăm mult mai puțin de această incertitudine decât de cea de la finalul vieții. Aici am putea argumenta: ”Păi da e și firesc! Acum mă preocup, că doar am ceva de pierdut!”, un bun argument, dificil de respins. Dar, am putea pune întrebarea: ai cu adevărat ceva de pierdut? Faptul de a fi în viață nu este o decizie conștientă pe care ai luat-o, nici măcar părinții tăi nu au luat-o ei doar și-au dorit (sau nu!) copii. Faptul de a-ți trăi viața în deplinătatea posibilităților și cu conștiința de care ești capabil poate constitui o decizie. Atunci ce ai pierdut de fapt? A pierde implică a deține, a dobândi, ori faptul de a fi în viață nu l-ai dobândit niciodată, este pur și simplu ceva ce nu are legătură cu tine. Cu cine/ce are legătură este discutabil și depinde de perspectiva fiecăruia – Divinitate, selecție naturală, Energie Cosmică, șansă imparțială, etc. Personal, eu nu știu și nu pretind a avea capacitatea de înțelege, dar am capacitatea de accepta. Accept că sunt viu și că asta nu ține de mine, dar ce fac cu viața mea, ține întru totul de mine.

         Făcând o paralelă cu condiția singurătății, putem spune, de asemenea, că a nu fi singur (însemnând a fi înconjurat de alte persoane, familie, soț/soție, copii, prieteni, iubiți, colegi, străini, etc.) e ceva ce nu ține de tine, e o șansă, un cadou, trecător cel mai adesea, dar nu mai puțin frumos sau valoros. Tocmai încercarea disperată de a controla prezența altora în viața noastră ne aruncă într-un ”Iad” al disperării și dependenței. Cred că e de bun simț să afirm că prezența sau absența altora din viața noastră ține doar în mică măsură de noi, altminteri vorbim de un sistem totalitar, ori ca și oameni deși tânjim după companie, cel mai adesea dorim ca această companie să aibă loc într-o atmosferă de consimțire și reciprocitate. Și în majoritatea timpului, pentru majoritatea oamenilor, această companie există. Putem răsufla cu ușurare. Totuși, majoritatea oamenilor în cursul vieții vor avea de-aface cu momente de singurătate, mai mult sau mai puțin extinse și/sau intense. Ținând cont de perspectiva pe care o propun – anume că singurătatea ca și existența/absența vieții se află dincolo de puterea controlului nostru, ce ne rămâne, în mod natural, este acceptarea a ceea ce este. Acceptarea singurătății poate fi un act deosebit de frumos cu multe posibilități și nuanțe! Singurătatea, ca și termen are din start o conotație destul de negativă, sugerează o lipsă a ”ceva”. O lipsă artificială, dupa cum am dedus, pentru că o lipsă presupune a fi deținut ceva, ori compania altora este un cadou, nu o posesie. Așadar singurătatea nu poartă cu sine o lipsă, dar ce? În singurătate putem descoperi un Univers nebănuit de profund, în al cărui centru stă ființa noastră – un spațiu intim, cald și cu multă liniște. Un spațiu, al nostru, care devine al nostru când ni-l asumăm și pentru asta avem nevoie să fim conștienți de el. Voi propune aici 3 exerciții la-ndemâna oricui de a intra în contact cu propria persoană în momente de singurătate. Toate acestea presupun două condiție preliminare esențiale, fără de care cele trei sugestii sunt inutile, anume:

  1. Oprește-te din ce faci – griji, planuri, curățenie, comisioane, știi la ce mă refer, sarcini sau gânduri de ”umplutură”. Te rog, oprește-te. E timp suficient și după.
  2. Stai cu ce este. ”Ancorează-te” în prezentă, acordă-ți atenție, fără să te concentrezi la ceva anume sau să raționalizezi. Poate fi mai dificil la început, înțeleg. Dar insist, stai cu tine și cu ceea ce este în acest moment.

Dacă ai reușit atunci:

  1. Respirația – acordă atenție respirației tale, observă cum expiri și inspiri. După un timp, inspiră adânc, atât cât poți (nu exagera) și expiră și repetă. E posibil să apară stări, sentimente, gânduri. Continuă să acorzi atenție respirației tale. Poți face acest exercițiu cu ochii închiși. Scopul – respirația este sistemul de suport esențial al omului cu implicații profunde în psihoterapie, dar pentru ce ne-am propus are scopul de a ne facilita contactul cu noi și cu sprijinul în sine, de care dispunem cu toții în orice moment.
  2. Cine sunt? – ia o foaie și enumeră cât mai multe răspunsuri la întrebarea ”cine sunt?”, preferabil din unul sau câteva cuvinte. Minim 10 răspunsuri, maxim câte vrei. E foarte important să faci acest exercițiu cu seriozitate si să cântărești cu atenție tot ce pui pe hârtie. După ce ai terminat lista și ești mulțumit, recitește-o atent și taie jumătate din răspunsuri, care consideri că te reprezintă într-o mai mică măsură. Bun, acum recitește lista cu atenție și taie din răspunsuri până rămâi cu trei. E foarte important să alegi cele trei care consideri că te reprezintă cel mai bine, nu te grăbi și acordă-ți suficient timp, meditează asupra a ce ai scris, pune-ți întrebări, cântărește atent fiecare decizie. După ce ai rămas cu cele mai reprezentative 3 răspunsuri analizează-te atent în raport cu ele. Și acum din cele trei, elimină două. Până rămâi cu acel răspuns în care te regăsești cel mai mult. De asemenea, nu te grăbi, acordă-ți tot timpul de care ai nevoie. Când ai reușit să ajungi la ultimul acordă atenție acelui răspuns, indiferent ce este – o calitate, un defect, o afirmație, o amintire. Meditează asupra lui și asupra ta. Acum, taie-l de pe listă. Nu te panica. Nimeni nu este reductibil la o listă. Acum că ai ”supraviețuit” procesului e posibil să fi mai aproape de tine într-un mod mai autentic și mai puțin superficial. Acum, dacă dorești, poți să rămâi în starea asta și să meditezi asupra ta – ce vrei cu adevărat? ce simți? ce faci acum? Scopul – dacă ne imaginăm o persoană ca având straturi multiple, pe o axă de la superficialitate la autenticitate atunci cu acest exercițiu ”decojim” strat cu strat până ajungem mai aproape de sine. Acest exercițiu necesită timp mai îndelungat și condiții speciale (ideal este să fi singur). Nu îl recomand pentru persoane care tind să supra-analizeze tot (da, la tine mă refer!).
  3. Arată-ți că îți pasă! – acest exercițiu este elegant de simplu, distractiv și recomandabil oricui! Pentru un timp (minim o oră) poartă-te cu tine ca și cum te-ai purta cu un iubit/iubită pe care vrei să îl/o răsfeți din toată inima. Acordă-ți atenție, dar și afecțiune! Fii duios cu tine, spune-ți cuvinte frumoase chiar dacă ți se pare caraghios, mângâie-ți părul. Dă-ți frâu liber chiar dacă e dificil la început! Oferă-ți un timp de calitate cu tine, fă ceva special pentru tine ca și cum ai face-o pentru o persoană după care ești de-a dreptul înnebunit/ă. Gătește-ți o cină gustoasă, fă o baie luuungă cu spumă sau orice ți-ai dori ca altcineva să-ți ofere cu dragoste. Fii în contact cu senzațile tale, dă-ți voie o oră să simți cu tot corpul și răsfață-te! Scop – apropierea de noi și de nevoile noastre, cunoașterea și conștientizarea acelor nevoi și a cum ne-am dori să fie îndeplinite. Și în plus, cu toții merităm să ne tratăm cu iubire din când în când, dacă nu mereu.

        În încheiere, vreau să subliniez că arta de a trăi o viață deplină și echilibrată nu constă în a trăi în dependență sau izolare în vârf de munte, ci în contact dinamic, în a putea primi cu toată ființa când viața ne oferă și a avea puterea și înțelepciunea de a lăsa atunci când e momentul.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s