A trăi liber

     A trecut ceva timp de la ultimul articol. În general, mă feresc să folosesc titluri atât de prezumțioase , probabil din scârbă față de prea-mult-ul publicizării și perversității ce a cuprins piața dezvoltării personale, ex: ”arta fericirii!”, ”cum să fi un alfa”, ”vindecă-te de stres! Trăiește-ți viața la maxim!” și așa mai departe. Însă, în ciuda aparențelor vom vedea în scurtele rânduri ce vor urma că tema abordată și sugerată de titlu este una cât se poate de pragmatică și ancorată în concret.

            Menționez că, din motive de timp, prezentul articol va fi împărțit în trei părți, aceasta fiind partea I.

            Genul de ”libertate” la care voi face referință este tratată în principal, dar nu numai, în planul psihic. Afirm totuși că ruptura dintre ”mental” și ”real”, fizic, corporal, deși larg acceptată, este artificială, dar acest subiect va fi abordat cu altă ocazie. Bun, în ce privește ce înseamnă ”a fi liber” voi face apel la un mod de concepere a libertății, des-utilizat în psihoterapie, și care va servi drept reper: ”libertatea individuală de a-ți crea propria viață, de a dori, alege, acționa și, mai important, de a schimba” (Irving D. Yalom, 1980) . În ce mă privește, eu simt libertate ca pe o stare naturală (”natură umană”). Întradevăr, libertatea este, prin sine însăși o stare naturală, nealterată a lucrurilor. Însă, noi, civilizația umană, avem un obicei, devenit cronic, de a încerca să forțăm lucrurile ( și ființe, alți oameni, etc.). Pentru a ilustra , voi face apel aici la un citat din geniul lui P. Goodman: ”(…) asupra lumii naturale încercăm să dobândim stăpânire,  să o supunem nouă,  în loc să trăim simbiotic cu aceasta(…)” (Goodman, P., 1956). Ca și mediul natural în sine, care este incontestabil liber prin ființarea sa, așa este și omul liber prin ființa sa, deși această stare naturală adesea tinde să fie metodic coruptă pe parcursul vieții sale, recuperea sa, într-un final, fiind posibilă doar prin eforturi mari și, de regulă, cu ajutor (căutări spirituale, psihoterapie, acceptarea ”animalului” interior). În acest context succesul contemporan al cărților self-help de duzină și a cursurilor nlp nu ar trebui să surprindă pe nimeni.

            Având acum stabilită o bună idee asupra conceptului de libertate (ca o stare naturală) și a unor posibile bariere/disfuncții să privim cum se traduce asta în viața de zi cu zi. Nu e nevoie aici să ne stoarcem prea mult neuronii, răspunsul fiind unul evident: frica. Acum, frica în toate gradele și formele sale nu este o antiteză a libertății. Însă frica așa-zis banală este, mai mult ca oricând, asemenea unui călău omniprezent al creativității umane și a entuziasmului pentru viață. Înainte să fiu pus la zid, menționez că nu mă refer la frica dezvoltată natural ca un mecanism de bază în cursul evoluției noastre ca specie și nici la frica ca un produs secundar (sinistru) al dezvoltării (discordante) socio-culturale, ca de ex: frica de Dumnezeu, de a ”arde în Iad” pentru ”păcatele” tale sau frica, de altfel realistă, de polițiști înarmați dacă ești un tânăr afro-american în SUA. Mai curând vreau să atrag atenția la frica ”cotidiană”, familiară tuturor – frica de a nu face ”cum trebuie” sau ”ce trebuie/nu trebuie” , teama de a aborda o fată drăguță din rușine, teama de eșec, angoasa de a privi în ochi pe cel cu care vorbim, teama de ”ce ar crede despre mine..”, groaza de a fi cunoscut așa cum sunt și, în definitiv, teroarea absolută de a fi …de a fi om, până la urmă. Căci nimic menționat mai sus nu este în afara granițelor a ceea ce este uman. Exemple ar putea fi cu mult mai multe și nici nu am cutezat încă să abordez cea mai apăsătoare din temeri, cea care răpește libertatea cu o completitudine aproape desăvârșită – teama de singurătate, ironică la o primă vedere în vremurile ecranurilor deștepte și a zecilor de ”prieteni” virtuali.

            Voi încheia aici această scurtă explorare, sper eu, comună. Menționez două aspecte: în primul rând, diversele temeri exemplificate mai sus își merită fiecare în parte propriul articol. În scopul întăririi conceptului de ”libertate” ele sunt tratate laolaltă. Punctul doi:  în următorul articol voi dezvolta ideile deschise aici și plecând de la ele vom aborda un portret clar al efectului schiloditor al micilor și marilor frici cotidiene, al genezei și a sensului lor. Poate, vom privi și către alte mecanisme îngrăditoare de libertate, unele chiar externe individului.

În întreaga serie vor fi trei articole, în total.

Referințe:

Goodman, Paul, (1965), Growing Up Absurd, Ed. New York Review Books, U.S.A., New York;  (o carte puțin cunoscută la noi și pe care o recomand oricărui sceptic, amator de gândire liber)

Yalom, D., Irvin, (2014), Psihoterapie Existențială, Ed. Trei, Romania;

2 gânduri despre &8222;A trăi liber&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s